Ego vs Higher Self

Văd în jurul meu atât de multă lume care face lucruri dictate de Ego și nu de Higher Self!

Ce ușor ar fi și ne-ar fi dacă am face diferența între cele două. Când facem lucruri doar pentru a ne hrăni propriul Ego și când facem lucruri care vin din noi înşine, din esență noastră, din chemare, din dorință.
Ca un om care le-a experimentat pe amândouă (din plin partea de Ego in my twenties), îti spun că se simte diferit.

Când am făcut lucruri pentru a-mi hrăni propriul Ego, eu una nu am simţit nici pe departe bucurie. Era mai mult un yesss cu pumnul strâns în sinea mea spunându-mi: am mai făcut-o şi pe asta. Era o bucurie de moment, nicidecum una care să se aşeze în mine, făceam lucrurile greu și mulțumirea era trecătoare.
Când am început să lucrez la mine, să mă descopăr, să mă întreb mai des cine sunt şi ce îmi doresc cu adevărat, să lucrez pentru visurile mele, Ego-ul s-a mai redus.

E o muncă continuă cu el. Nu dispare de tot. Dar se poate conștientiza și tempera și am ajuns să fac lucruri pentru că simt, pentru că îmi doresc, pentru că mă împlinesc. Își mai scoate colții domnul Ego, dar e mai domolit.

Azi fug de oamenii cu Ego ridicat. Nu mă mai simt bine în prezenţa lor. Îmi creează disconfort.
Mă abțin să spun ce gândesc, dacă nu mi se cere. Dar îi evit. Zâmbesc în sinea mea şi-atât. Zâmbesc în sinea mea şi spun: no, I don’t do this anymore.

Pe oamenii aia îi recunoşti de la o poştă. Sunt cei pentru care mândria joacă un rol primordial. Aceia la care orice propoziţie sau frază începe cu: EU. Dar Eu?! În care totul este despre ei şi mai puţin spre deloc despre tine.

Care îți vorbesc despre realizările lor care vin doar din Ego și să arate lumii, exteriorului, ce pot ei să facă!
Care vor doar să impresioneze prin propriul succes.

Schimbarea perspectivei spre interior la mine a fost de durată. Și încă mai am scăpări. Multe. Dar când mă întorc spre interior şi îmi vorbesc cu blândeţe, toată confuzia dispare.

Recent, am învăţat că un gând negativ se poate schimba cu unul pozitiv, în 7 secunde. Sunt doar la început de drum în practica asta. De a-mi monitoriza gândurile şi de a nu mai lăsa negativitatea să primeze. So wish me luck şi vă provoc şi pe voi să încercaţi!

Aş putea fi acuzată că nu mai am ambiții, odată ce am lăsat deoparte Ego-ul?
Nu cred asta. Îmi doresc în continuare lucruri. Am visuri de împlinit, dorințe noi. Dar vin din interior spre a mă împlini. A mă împlini de durată. Nu îmi mai doresc lucruri doar pentru mine și bunul meu plac. Mă gândesc și cum ar putea servi lumii. Nu mai ţin doar pentru mine lucrurile pe care le experimentez şi observ că produc o schimbare în bine în viaţa mea. Nu mai vreau să mulțumesc exteriorul meu. Fie ei părinți, partener, societate, clienţi, prieteni, s.a. Nu mă mai interesează.

Poate că atunci când faci lucruri din Ego, îţi hrăneşti nişte lipsuri. Poate că atunci când faci lucruri din Ego, eşti în afara ta. Îmi place mult sintagma asta a face lucruri în afara ta. Am scris şi un articol intitulat: Îndoiala apare atunci când păşeşti în afara ta. Dă-i un check să vezi dacă rezonează cu tine.

În ce priveşte Ego-ul mai am întrebări la care încă nu am un răspuns. Se spune că trebuie să ne aflăm în competiţie doar cu noi înşine şi să ne autodepăşim. Şi sunt de acord cu asta. Am fost atâta vreme în competiţie cu alţii încât m-am pierdut pe mine şi nu am mai ştiut cine sunt şi ce vreau.

Şi-acuma vine întrebarea: Oare competiţia cu tine însuţi nu e dictată de propriul Ego? La o primă vedere ai spune nu, că doar competiţia cu tine înseamnă evoluţie. Însă nu sunt pe deplin convinsă că aşa şi este. Să fie vorba de un Ego Bun şi unul Rău? Mai rămâne de citit, de experimentat. Dacă tu ai deja un răspuns, oricare ar fi el, feel free să-mi scrii în comentarii.

Mie una îmi place să-mi văd evoluţia de la un an la altul. Dar nu o mai caut cu disperare. Nu mi-am făcut un scop din asta. Ştiu că sunt pe cale, ştiu că şi atunci când patinez revin în cele din urmă la ea şi regăsesc drumul.

Şi în timp ce scriam acest articol, deschid Instagramul. Şi îmi apare citatul ăsta: “Ego implies unawareness. Awareness and ego cannot coexist.” Eckhart Tolle

Deşi ştiu că sunt direct conectată cu Universul, it never ceases to amaze me. Cum mi-a facilitat un citat frumos pentru final de articol.

Să fie cu conştientizare, dragilor!

Promit că revin pe tema acestui subiect poate chiar cu noi conştientizări!