Vă salut cu bucurie dragilor şi vă invit la primul articol pe 2024.
Şi mă mai bucur că aţi rămas pe-aici, deşi consistenţa mea nu a fost tocmai la cote alarmante anul trecut. Scriam într-o postare pe reţelele sociale că am pregătit doar pentru abonaţii la Newsletter, un articol cu ce-am făcut prin 2023, aşa raw, cu bune şi rele, fără rezoluţii, obiective şi alte sh*ts, că nu sunt tocmai in a very good mood for this. Între timp m-am răzgândit şi am hotărât să fac public articolul pe site. Why not? Am voie oricând să mă răzgândesc. Aşa că sper să vă inspire, să aveţi parte de conştientizări şi AHA-uri şi poate înainte de toate să ştiţi că nu sunteţi singuri.
Anul ăsta îmi doresc să-mi transform scrisul. Îmi doresc să-mi expun părerile exact aşa cum sunt ele, fără ajustări, înflorituri şi fără teama că supăr sau deranjez pe cineva. Chiar pe subiecte mai delicate. Uşor nu-mi va fi, pentru că mult timp am ajustat textele din teama, frica de a spune exact cine, ce şi cum sunt şi mai important, cum gândesc. E provocare mare pentru mine, aşa că să-mi ţineţi pumnii. Mult timp am fost fata care scrie frumos doar din teama de a nu plăcea, de a nu deranja pe nimeni. Acuma dacă dacă deranjez pe cineva, e liber să plece. Poate facem curăţenie şi pe-aici.
Şi totuşi hai să începem:
– deși la început de an totul părea energie și credeam că voi sparge ceva munți, realitatea a fost cu totul alta, iar din luna mai, lucrurile s-au cam complicat.
– am lucrat la un proiect care m-a extenuat. Fizic, psihic, emoţional. L-am abandonat pentru o perioadă şi evident că nu am lăsat controlul şi m-am luptat, şi am cedat presiunilor. Am cedat presiunilor de a mă reîntoarce şi a-l finaliza şi nu mi-a fost deloc bine. Am adunat atâta presiune pe umerii şi spatele meu în ani, că da, au cam cedat puţintel. Deşi cuvântul anului 2023 a fost “surrender”, se pare că nu am învăţat nimic din el în 2023. Sperăm la mai bine.
– m-a cuprins anxietatea, insomnii și o ușoară depresie. Asta în a doua jumătate a anului. Recunosc că am fost surprinsă. Şi pe de altă parte nici nu ştiu de ce am fost atâta de surprinsă pentru că era un răspuns firesc al corpului la atâta presiune adunată în ani şi mai ales din 2021 încoace. Şi nu numai aş zice. Pe modul do, do, do, funcţionez de când mă ştiu şi aş putea spune chiar că a venit târziu. În 2024 schimbăm “a face” cu “a fi”.
– am învățat sa plâng. Cei care mă cunosc personal vor avea păreri împărţite. Unii vor spune: Cum tu? Care e mereu puternică, face de toate, merge mereu înainte, nu se lasă când e greu, nu cedează la presiune. Bulls*t. Big one. Am fost învăţată să nu plâng, să nu-mi exteriorizez emoţiile. Cum să plâng, că doar e semn de slăbiciune. Am avut momente când plângeam de mai multe ori pe zi.
– am lucrat muult cu și la mine. Au pătruns în viaţa mea tehnici și mentori noi. Le mulţumesc că m-au ajutat să mă ridic din momente dificile.
– am lucrat mult somatic încă din anul 2022. Am continuat în 2023 şi am lucrat foarte mult pe relaţia cu părinţii. Relaţia mea cu părinţii poate face un subiect separat şi nu terminăm, dar unde vreau să bat este că au ieşit la suprafaţă lucruri pe care sau le-am uitat, sau le-am pus sub preş şi au ieşit acum. Mi-am adus aminte cu de-amănuntul lucruri din copilărie, şi da, unele chiar nu am ştiut să le gestionez emoţional, am plâns, am deplâns, şi parcă nici astea nu au fost îndeajuns.
– am dus la capăt o decizie în plan profesional de care sunt tare mândră că am avut curajul într-un final să o şi materializez. Decizia am luat-o de acum un an, însă mă gândesc la ea de ani buni. Promit că va face un subiect separat.
-am descoperit-o pe Ioana mică (copilul interior) și i-am promis că nu o mai abandonez niciodată. Băi, cât e de faină Ioana mică. Şi nu ştiu de ce am descoperit-o aşa târziu şi deşi de 10 ani sunt pe drumul ăsta al evoluţiei spirituale, mereu am ocolit tema copilul interior.
– am început să citesc&documentez pe partea de arbore genealogic. I-am rugat pe părinţii mei să-mi scrie şi povestească cât îţi amintesc ei despre strămoşii mei. Am descoperit şi legat ceva fire între ele, însă aici sunt la început de drum, mai scriu pe parcurs.
– într-un workshop pentru femei la care am participar am verbalizat că îmi doresc să-mi găsesc “tribul” meu. Oameni care să aibă aceleaşi preocupări ca şi mine, cu care să pot vorbi deschis despre ele şi liber, să nu mă mai simt singură şi ca un “outcast” pe unde merg. Şi cum Universul lucrează când verbalizezi orice, am început să întâlnesc aşa oameni, cu care să mă simt acasă şi care să mă facă să mă simt că sunt bine aşa cum sunt, fără să încerce să schimbe&repare ceva la mine.
– când nu am putut să scriu, m-am înregistrat. În premieră absolută. A început chiar să-mi placă vocea mea, ca sunet. În trecut mi se părea puerilă. Hai că nu sună chiar rău!
– au reapărut visuri vechi. Pe care le am de ani, dar pe care le-am amânat, băgat sub preș, evident mult cunoscutul “delaying syndrome”. Se pare ca timpul nu mai are răbdare pentru mine și bine face. Ca mă împinge spre mine, spre a-mi trăi și construi viaţa exact cum mi-o doresc.
– cuvântul anului trecut a fost “surrender”. Numai “surrender” nu am făcut în 2023, am opus rezistenţă la tot: schimbare, lucruri noi, proiecte. Am învățat pe pielea mea cum este și cum se simte să opui rezistenţă. Dureros. Blocant. Poate a fost o lecție ce a fost nevoie s-o învăț asa. Că a tot revenit de-a lungul anilor și nu am luat aminte. O accept. Nu am știut să fac mai bine. Rezistenţa a venit cu extenuare, oboseală, anxietate și depresie. Lipsa dorinţei de a mai lucra la creativitate, scris și tot ce-mi mai e mie drag.
Sigur că ar mai fi lucruri de adăugat. Siguri că sunt lucruri care rămân doar pentru mine.
M-am tot gândit în ultima perioadă de ce clasific anii în ani buni şi ani mai puţin buni. Pentru că fiecare an conţine din fiecare: lucruri bune şi mai puţin bune. Toate sunt fireşti, toate ne cresc.
Cred că în 2024 schimb perspectiva.
La final ştiţi deja că nu-mi place să urez, dar vă spun un La mulţi ani cu bucurie de la mine pentru voi!
Ioana