Aşa de tare îmi place titlul la articolul ăsta, de nu aveţi idee. Cumva mă duce cu gândul la a ridica cuvântul NU la nivel de artă! Şi cât de bine ar fi să-l practicăm mai des fără teamă şi cu încredere!
Anul 2021 a fost pentru mine unul tare intens. Un an în care s-au concretizat multe lucruri, în care am început proiecte noi, dar şi un an care m-a învârtit, răvăşit, trântit ca într-un carusel. Evantai de trăiri şi emoţii intense, întâmplări neaşteptate cărora a fost nevoie să le fac faţă şi să iau hotărâri la minut.
All in all a fost un an care m-a crescut cam brutal uitându-mă cu o uşoară ironie în urmă, dar m-a crescut enorm. Aşa că, pe final de an energiile mele au fost sub 0 grade. Mda, era de aşteptat. Răbdarea mea a fost la cote minime, am fost mai agitată, anxietatea şi-a făcut resimţită prezenţa, iar concentrarea şi atenţia mea au avut mult de suferit.
Cum toate au venit cumva spre mine m-am simţit copleşită. Chiar şi corpul mi-a dat semne că avem amândoi nevoie de o pauză. Şi am fost nevoită să învăţ să spun NU. Obligat forţat. Cred că tot anul 2021 nu am spus Nu la nimic din ce a venit către mine, fie că a fost vorba de muncă, de proiecte noi, de clienţi, de rugăminţi şi doleanţe ale apropiaţilor mei. Şi nu am făcut niciun triaj printre ele.
Întotdeauna de altfel mi-a fost frică să spun Nu. Fie de teamă că refuzând un proiect poate ulterior nu voi mai avea de lucru, fie din teama de a nu dezamăgi. Mă simţeam incapabilă dacă refuzam un proiect. Apărea acel sentiment de a nu fi destul, de slăbiciune, de a nu fi suficient de puternică. Mi-o lua mintea razna la propriu şi oricât de plin mi-ar fi fost programul, oricât de obosită m-aş fi simţit, spuneam Da, în cele din urmă.
În decembrie însă am spus Nu la o lucrare. Pur şi simplu. Am refuzat un prim proiect care avea nevoie de toată atenţia şi promptitudinea mea, iar eu nu mă simţeam la cote maxime să-l finalizez în scurtul timp în care se cerea a fi făcut. Am crezut că voi simţi vină şi ruşine din cauza refuzului. Dar n-a fost aşa. Mi-am făcut bagajele şi am dat o fugă două zile la munte. Şi a fost minunat. Am respirat aer proaspăt, am văzut prima zăpadă, am mâncat bun, iar corpul meu mi-a mulţumit pentru asta.
În decembrie am hotărât să iau o vacanţă de iarnă mai lungă decât de obicei, iar în ianuarie am spus din nou Nu la o colaborare. De ce? Simplu: nu era pentru mine. Am evaluat asta din prima secundă şi am ştiut că răspunsul urma să fie Nu.
Spune NU, atunci când eşti obosit!
Spune NU, atunci când corpul tău spune NU!
Spune NU, atunci când proiectul care ţi se propune nu-ţi stârneşte entuziasmul!
Spune NU unei prietenii care nu te creşte!
Şi lista asta poate continua la nesfârşit!
Atunci când spui NU la ceva, spui DA la altceva. Poate spui Da la ceva ce îţi face plăcere să faci; spui Da timpului tău; spui Da energiei tale. Iar dacă asta înseamnă să spui Da unui proiect drag ţie este şi mai minunat.
Te provoc să spui NU mai des! Atâţia de DA bucuroşi te aşteaptă în alte locuri!