O serie de evenimente din ultima vreme m-au făcut să revin puţin în trecut. M-au purtat în timpuri trăite deja, dar m-au făcut să zâmbesc cu toată faţa. Nu întotdeauna reîntoarcerile în trecut trebuie să fie dureroase, ba din contră! Unele m-au făcut să mă întreb nedumerită: De ce acum? Când acolo nu mai e nimic de spus, de adăugat; iar altele mi-au răspuns la întrebări care de mulţi ani au rămas plutind pe undeva, ca un mister nedesluşit.
Nu am regrete de niciun fel şi cu toate astea cred că ne-am aflat cu toţii cândva în ipostaza de a ne întreba: Cum ar fi fost dacă aş fi ales un alt drum?!
Cumva toate întrebările mele se cam învârteau în jurul altei întrebări şi de fapt în jurul celei de bază: Ai vorbit? Ai avut curaj să spui tot ce-ai simţit? Ai fost îndeajuns de vulnerabil încât să-ţi laşi mândria deoparte şi să spui ce simţi cu riscul de a părea ridicol? Hmm… Ştiu că te-am pus tare pe gânduri. Şi mai ştiu ceva. Cu riscul de a părea arogantă ştiu că răspunsul e NU.
Mă pot numi Regina Tăcerilor. Am fost învăţată că e ruşine să spui ce simţi pentru că e ridicol să-ţi exprimi sentimentele căci lumea te va percepe ca pe un om slab. Dacă celălalt nu simte la fel, îi conferi cumva un avantaj, va râde sau va profita de slăbiciunea ta. Şi uite aşa am ales să tac. Mai mereu. Să nu vorbesc de teama a ce crede celălalt despre mine. Dacă în ochii lui par ridicolă, las armele jos şi mă găsesc fără apărare?! Atunci mai bine ţin în mine şi garda sus. Până la urmă a alege să taci când ar fi trebuit să vorbeşti denotă că Tu nu pui preţ pe ceea ce simţi. Nu pui preţ pe tine.
Aşa că te încurajez să-i spui acelei fete sau băiat că îţi place şi invit-o/invită-l în oraş. Ţi-e teamă că te refuză? Doar ştii că nu va fi nici primul, nici ultimul refuz pe care-l primeşti. Şi totuşi dacă spune Da?!
Du-te spune-i mamei tale că o iubeşti şi că preţuieşti toate pachetele de mâncare gătită de ea pe care le împachetează cu atâta grijă şi ţi le trimite.
Du-te şi spune-i şefului că îţi doreşti o mărire de salariu.
Spune-i partenerului de viaţă că îţi doreşti să petreceţi mai mult timp împreună.
Avem impresia că cel de lângă noi ne poate ghici gândurile. Şi nu se întâmplă niciodată aşa. Şi când nu se întâmplă aşa, suntem dezamăgiţi.
Personal mi s-a întâmplat în cuplu după ce muuult timp am tăcut şi nu am spus ce mă supără, să mi se spună pe un ton uimitor: Păi eu am crezut că tu eşti fericită! Na Ioana, vezi dacă nu ai vorbit?! S-a presupus că eşti bine, împlinită, fericită, mulţumită, când realitatea în care tu trăiai nu era nici pe departe aşa.
Şi mă gândeam cum te sabotezi tu pe tine când alegi să taci, în loc să vorbeşti:
1. Tăcerile tale duc la frustrare şi deseori la boală.
Nu-i aşa că atunci când în mijlocul unei şedinţe la muncă ai o idee, dar îţi e prea teamă să vorbeşti crezând că ideea ta e o prostie, se termină şedinţa şi eşti frustrat că ai rămas pe modul silenţios?
Sau mai nasol când vorbeşte un alt coleg şi poate chiar are aceeaşi idee ca a ta, însă el e curajos şi alege să o verbalizeze. Şi surpinzător ideea ta care prinde glas prin alt coleg e apreciată şi chiar elogiată. That hurts, right?!
Şi dacă ar fi o prostie (deşi de cele mai multe ori treaba asta e doar în mintea ta), atunci ce? Măcar ai vorbit şi asta e, nu a fost să fie. Dar nu rămâi cu întrebarea cum ar fi fost dacă?
Tăcerile prelungite în suferinţă pot provoca boli. Îmi asum când spun asta, şi chiar vreau să trag un semnal de alarmă în faţa unor tăceri carea creează suferinţe nu doar psihicului, ci şi fizicului.
2. Poţi induce în eroare creând o aparenţă falsă
La fel cum mi s-a întâmplat mie când tâcând o vreme îndelungată s-a considerat că sunt fericită, singurul lucru care se întâmplă este că se creează o realitate falsă.
O realitate care nu corespunde deloc cu ceea ce trăieşti şi experimentezi tu. O realitate care devine sufocantă pentru cel ce tace, care poate duce la depresie, anxietate, şi multă nefericire.
Şi uite cum ajungi să trăieşti realităţi paralele, care nu au nimic de a face cu ceea ce-ţi doreşti tu de fapt.
3. Pierzi oportunităţi
Când alegi să taci, în loc să vorbeşti pot trece oportunităţile pe lângă tine şi alţii în locul tău le vor prinde din zbor. Iar tu rămâi cu păreri de rău că n-ai vorbit. Din nou şi din nou!
4. Alegând să taci în loc să vorbeşti poate denota o stimă scăzută de sine.
Sună dureros, aşa-i? Păi chiar aşa şi e. Dacă tu nu ştii ce-ţi doreşti, dacă nu verbalizezi clar ce-ţi doreşti, cine să ştie oare?
Oare te-am încurajat suficient astăzi să te deschizi, să fii sincer şi să spui ce ai pe suflet?!