Săptămâna trecută am petrecut-o într-o anxietate totală în legătură cu site-ul. Dacă o fi bine să scriu şi în engleză, dacă o fi bine să iau domeniul pe .com, dacă şi mulţi de dacă.
Simţeam că iar se mişcă greu lucrurile sau nu se mişcă deloc. Intrasem în disperarea că iar am făcut alegeri proaste în ceea ce priveşte oamenii cu care am ales să lucrez, după multe alte alegeri proaste. S-a reactivat o mai veche credinţă şi-anume neîncrederea în oameni, cum că oamenii cu care intru în colaborări îmi iau banii şi nu îşi duc treaba la bun sfârşit. Şi am intrat în panică şi agitaţie.
Pasul pe care-l fac în astfel de situaţii când mă cuprinde neîncrederea este acel pas în spate. Pun stop şi încep să privesc din exterior obiectivul din situaţie. Îmi şoptesc la ureche: Când tu nu ai soluţii sau nu le vezi, you let God discover the way.
Şi îmi apare pe Youtube audiobook-ul The Universe has your back, de Gabrielle Bernstein. I-am citit cartea Miracole acum, şi am ascultat o dată şi The Universe has your back. Dar dacă a apărut aşa din nou în faţa mea, mi-am spus că e binevenită a fi reascultată. Şi am început ascultarea activă bucurându-mă de vocea răguşită care îmi place atât de mult a lui Gabby.
Las mai jos câteva mantre sau Universal lessons din cartea The Universe has your back care mi-au dat de gândit:
“I witness that I am out of alignment with my power, I choose to see peace instead of this.”
“The presence of fear comes when you are disconnected from the Universe.”
“Thank you Universe for guiding me to perceive this Fear through the Teacher of Love. I am ready to learn through Love.”
Cumva am luat apariţia asta a cărţii în calea mea ca pe o asigurare din partea Universului că sunt susţinută, dar şi ca pe o avertizare din partea lui că eu sunt singura care îmi stau în cale şi că îl blochez să îşi facă treaba. Am simţit că ar trebui să mă dau la o parte din faţa Universului, că el ştie mai bine ce şi cum să facă atunci când eu bâjbâi în confuzie şi nesiguranţă. Să nu mai încerc să controloz totul, să fiu activă, dar nu obsesivă. Întotdeauna când îmi doresc ceva tare am impresia că dacă nu deţin controlul nu se întâmplă nimic şi stagnează tot. Control=Ego, dar asta e altă poveste.
Mă gândesc ce uşor e şi de ce nu m-am abandonat voinţei Universului şi nu am avut încredere în el, de a fost nevoie de o săptămână de tortură mentală. Păi dee, doar îmi place cu struggle deşi susţin sus şi tare că vreau ca totul să fie uşor. Şi pe cât de tare detest struggle-ul, cu toate astea mi se pare că fără el nu merit minunatul ce va să vină.
Ce nărozi suntem noi oamenii de cele mai multe ori. Cum ne blocăm noi flow-ul, stăm în calea noastră şi ne lamentăm că nu se-ntâmplă lucruri.
Şi am ascultat audiobook-ul până la final. Şi am făcut şi una din meditaţiile lui Gabby chiar de mai multe ori, am pus într-un coş grija legată de site şi am vizualizat-o plecând departe de mine.
Şi la finalul zilei de duminică găsesc un articol al cărui titlu suna cam aşa: Nu eşti singură. Universul te pregăteşte pentru ceea ce urmează. Şi-mi spun: Aha! Ador momentele astea când conexiunea mea cu Doamne e ca o forţă care nu poate fi exprimată sau înţeleasă. Ea doar este şi trebuie acceptată, urmată, simţită. Cumva e uimitor cum se aliniază toate şi soluţiile apar când laşi Universul să lucreze.
Articolul ca şi cartea lui Gabby au venit să mă îndemne să cer ajutor şi să pun întrebări Universului.
Să spunem că ai un proiect care pare că înaintează ca mercul. Aş concluziona cam aşa în ceea ce priveşte paşii prin care să laşi Universul să te ghideze:
1. Fă un pas în spate şi fii observatorul
Când te simţi blocat şi simţi că totul stagnează, opreşte-te. Pur şi simplu. Opreşte-te pentru puţină vreme şi fii Observatorul. Observă la modul obiectiv emoţiile tale în legătură cu proiectul tău care nu merge mai departe.
2. Observă emoţiile tale în legătură cu proiectul tău
Identifică emoţiile negative care vin în legătură cu proiectul tău. Şi da, zaboveşte în ele. Nu încerca să le manipulezi şi să le faci să dispară. Nu-ţi fura căciula, cum s-ar zice. Spun asta pentru că de multe ori eu însămi nu rezist tentaţiei de a face emoţiile negative să dispară mai repede.
Conştientizarea şi simţirea lor le face să se disipeze.
3. Cere ajutorul Universului
Cere asistenţă tehică din partea Universului.
Crezi că nu o să-ţi răspundă?! Ei bine, ţine doar de tine să înveţi să asculţi. Poţi folosi meditaţia ghidată a lui Gabby sau orice meditaţie simplă în care pui grijile în legatură cu proiectul tău într-un coş şi vizualizezi coşul dispărând în zare.
4. Învaţă să asculţi
Mda. Ştiu. O să-mi spui că tu nu ştii cum să faci asta, că vrei răspunsuri aici şi acum. Dar nu se întâmplă aşa. Fii atent la tot ce ţi se întâmplă în zilele următoare celei în care ai arucat grijile în coş şi le-ai vizualizat dispărând în zare. Universul nu va urla la tine arătându-ţi imediat soluţiile aliniate pe o foaie de hârtie. Poate răspunsul vine printr-o idee care îţi apare în minte. Poate deschizi internetul şi îţi apare un articol revelator. Poate te întâneşti cu cineva şi îţi împărtăşeşte o soluţie neaşteptată. Universul îţi şopteşte, te ghidează, dar o face în modul lui delicat. Tu doar trebuie să înveţi să asculţi. Şi dacă o faci bine, îţi vorbeşte întotdeauna când i-o ceri.
5. Nu încerca sa manipulezi răspunsul
Nu te panica dacă nu apare imediat un răspuns sau nu îl vezi. Şi mai mult decât atât nu dispera şi nu ţi-l prefigura de teamă că nu o să apară. El apare întotdeauna. Lasaă-l să vină uşor şi nu te mai gândi la el obsesiv.
Să îţi fie cu folos!
Cu bucurie,
Ioana